Ipoteza. Imaginea Cetatii Noi a Romanului

      Pana in prezent nu este cunoscuta nici o reprezentare de epoca a Cetatii Noi a Romanului. 
     In imaginile alaturate sunt prezentate cahle de teracota descoperite in anul 1999 de catre domnul profesor Vasile Ursachi in urma efectuarii unor sondaje in curtea Arhiepiscopiei Romanului. Aceste imagini prezinta profilul unei cetati avand un masiv turn rectangular si mai multe turnuri circulare. Turnul rectangular central este cel mai bine reprezentat, iar deasupra intrarii se poate remarca locul unde era incastrata in zid stema Moldovei. Ceramica este smaltuita in verde, este de buna calitate si a fost datata intr-un loc de catre profesorul Vasile Ursachi ca apartinand secolului XVII si in alt loc ca apartinand secolelor XVII-XVIII, deci inainte de distrugerea partiala a cetatii din anul 1675.

      Aceasta reprezentare se suprapune in mare parte schitei Cetatii Noi a Romanului realizata de catre arheologi pe baza cercetarilor din teren, privind cetatea dinspre sud, de aceea putem emite ipoteza ca modelul de pe cahlele de teracota, tinand cont desigur si de posibilitatile tehnice de realizare si de exigentele incadrarii in spatiul limitat care nu permiteau o reprezentare proportionala, reprezinta Cetatea Noua a Romanului.

      Spuneam mai devreme ca ceramica era de buna calitate si smaltuita, de aceea criticii ar putea spune ca era realizata in strainatate. La Cetatea Sucevei s-au descoperit cahle smaltuite si s-a presupus ca ar fi fost realizate in strainatate. Caramida era realizata pe plan local, deci exista posibilitatea ca si cahlele sa fi fost realizate tot pe plan local, dar si daca ar fi fost realizate in strainatate ramane posibilitatea ca acestea sa fi fost comandate cu un anumit model.

      Mai remarcam ca aceste cahle au un model laic si nu unul religios, desi au fost descoperite in curtea complexului episcopal. Exista posibilitatea ca acestea sa fi provenit chiar de la o curte domneasca din incinta complexului episcopal sau din apropierea complexului episcopal.

      Reprezentand o cetate, cahlele evocau un simbol al puterii militare statale. Cetatea Noua a Romanului era pentru acea epoca o constructie impresionanta, un adevarat simbol pentru oras, iar simbolurile au fost intotdeauna importante. Chiar domnul profesor Vasile Ursachi a pus pe coperta micului ghid despre Roman din anul 1977 imaginea simbol a Palatului Cantacuzino Pascanu, sediul primariei Roman, iar acum pentru Bucuresti Palatul Parlamentului a devenit un simbol, mai ales pentru straini.

      De aceea daca cel care a comandat lucrarea a dorit un model al unei cetati, cel mai la indemana simbol nu putea fi decat Cetatea Noua a Romanului.

      

Program de restaurare a Cetăţii Noi a Romanului

      Domnul profesor Vasile Ursachi, fost director al Muzeului de Istorie Roman, a propus recent un program concret pentru restaurarea Cetăţii Noi a Romanului.
      Cetatea Nouă a Romanului, atestată documentar în anul 1466, a fost integral construită de Ştefan cel Mare şi a fost distrusă, împreună cu celelalte cetăţi ale Moldovei, prin autoincendiere în anul 1675 de către domnitorul Dumitraşcu Cantacuzino, din ordinul turcilor. La începutul secolului al XIX-lea zidurile cetăţii erau încă în picioare, însă ulterior cetatea a suferit distrugeri masive.
      Prezentăm mai jos câteva dintre declaraţiile domnului profesor, aşa cum au fost citate de către Ziarul de Roman:

      “Restaurarea celui mai important monument de arhitectură militară din timpul lui Ștefan cel Mare este necesară. Zona de confluență a Moldovei cu Siretul ar putea interesa și un mare număr de investitori, legați de municipiul Roman și de legendele copilăriei care, de cele mai multe ori, începeau cu cetatea lui Ștefan cel Mare și tunelul de legătură cu Episcopia Romanului. Folosind această legendă, care a încântat copilăria tuturor romașcanilor, și punând în valoare ceea ce știința arheologică a demonstrat, ne putem gândi la realizarea celui mai impunător obiectiv turistic din Roman, care să revigoreze, în mare măsură, viața orașului și a locuitorilor lui.
      Trebuie realizat transferul de teren pe care se află Cetatea, în suprafață de câteva hectare, din administrarea comunei Gâdinți în cea a municipiului Roman, cu acces la drumul Gâdinți – Ion Creangă și râul Siret. Apoi trebuie parcurs planul de valorificare a acestei zone. Toate acestea trebuie făcute printr-o campanie de sensibilizare, atât a persoanelor particulare, cât și a investitorilor și instituțiilor de stat.
      Apropierea Cetății de orașul Roman, posibilitatea creării unei linii de acces chiar pe digul care duce către confluența celor două mari râuri – Moldova și Siretul -, precum și amenajările turistice ar putea pune în valoare obiectivul și zona în care este situat.

      Planul domnului profesor cuprinde următorii paşi:

      1. Transferul terenului de la comuna Gâdinți la municipiul Roman sau un proiect comun cu Primăria Gâdinți.
      2. Ridicarea fundațiilor și elevația zidurilor cel puțin până la înălțimea de 1-2 metri.
      3. Reconstruirea cetății pe baza rezultatelor săpăturilor arheologice, până la înălțimea de aproximativ 10 metri.
      4. Reconstruirea fortului principal din interiorul cetății până la înălțimea de 5-6 metri.
      5. Reconstruirea unei porțiuni de zid, eventual poarta de intrare, flancată de două turnuri, precum și a turnului rectangular până la 1-2 metri.
      6. Reconstruirea șanțului de apărare placat cu piatră care aparține fortului inițial.
      7. Reconstruirea “capcanei de șoareci” la fortul inițial.
      8. Excavarea șanțului de apărare și abaterea Siretului prin el sau excavarea doar a unei părți din el, cu construcția unui pod de lemn.
      9. Căi de acces:
Varianta I – Drumul Roman – Vaslui până în satul Gâdinți (asfalt); din satul Gâdinți spre cetate (aproape 1,5 kilometri – drum pietruit); acces în cetate pe o distanță de circa 50-100 metri;
Varianta II – Realizarea unei șosele sau a unei linii de tramvai pe digul realizat deja, pe malul stâng al Moldovei, care ar scurta cu 2-3 kilometri distanța dintre oraș și cetate, realizându-se, totodată, un complex turistic de mare atracție la confluența Moldovei cu Siretul, prin amenajarea unui ștrand și folosirea celor două zone împădurite de la confluență. Tot aici trebuie realizată o punte de trecere peste Siret la cetate – trecerea pe cablu cu bărci sau pod plutitor. În jurul cetății se pot realiza diferite construcții turistice, inclusiv a unei pârtii de schi pe dealul Pogan, construirea unui hotel sau alte amenajări turistice, în locul tancodromului.