Amintirile oraşului Roman. Tribunalul şi Curtea de Apel Roman

      Există locuri pe lângă care trecem în fiecare zi fără să le ştim istoria.
      În faţa magazinului Victoria, construit la începutul anilor 70 în locul Gradinii Mici, a existat în perioada comunistă un parculeţ neîngrijit care avea în centru statuia ostaşului sovietic eliberator, mutat aici după ce iniţial privise spre vest din mijlocul Grădinii Mici.
      Pe acest loc a fost construit un bloc ANL de catre firma Mivan Kier in anul 2002. Desi chemati tarziu, dupa inceperea sapaturilor, muzeografii din Roman au putut macar recupera din cupa buldozerului urme ale istoriei locului: urme de ceramica, urme ale unei asezari urbane, ale unui cmitir din secolul al XV-lea si urmele temeliei Tribunalului Roman, cladirea datand de la sfarsitul secolului al XVIII-lea.

 

      Astazi locul e destul de trist si de necivilizat, in alta epoca insa aici era un centru important al orasului Roman. Cladirea care ne-a ramas doar in imagini adapostea Tribunalul si Curtea de Apel Roman. Peste strada era Gradina Mica in care canta fanfara unuia din cele doua regimente.

O zi naţională greşită: 1 Decembrie

      Ziua naţională a României a devenit 1 Decembrie începând din anul 1990, înlocuind sărbătoarea comunistă de la 23 august. Pentru istoria României ziua de 1 Decembrie este într-adevăr o zi importantă, dar remarcăm că ne facem că uităm că realitatea istorică din 1918 nu mai există. La fel de importantă ar putea fi ocuparea tronului Moldovei de către Mihai Viteazul în anul 1600, după ce anterior cucerise Transilvania. Sărbatorirea zilei naţionale la 1 Decembrie este din păcate o forma de ipocrizie în condiţiile în care Basarabia şi Bucovina de Nord nu mai fac parte din România. 
      Cândva, nu ştim sigur doar când, Basarabia va reveni la România. Ce vom face atunci? Va ramâne şi atunci ziua nationala la 1 Decembrie? 
      Dacă pentru noi este importantă continuitatea atunci singura opţiune nu poate fi decât revenirea la sărbatorirea zilei nationale la 10 Mai, data devenirii oficiale a independentei României.

Recurs la istorie. Cetatea Nouă a Romanului nu merită restaurată?

    26.07.2009

În România există în prezent trei cetăţi medievale moldoveneşti cu ziduri de piatră, Cetatea Sucevei, Cetatea Neamţului şi Cetatea Nouă a Romanului.
Primele două cetăţi sunt într-o stare de conservare mult mai bună decât Cetatea Nouă a Romanului şi s-au bucurat şi în ultimele decenii de programe de conservare şi reconstruire, beneficiind de sprijin din partea statului şi a puterii locale, sunt prinse în circuitul turistic şi se bucură de o notorietate meritată.
În acelaşi timp, Cetatea Nouă a Romanului a intrat complet în uitare, nebeneficiind de nici un fel de programe de protecţie, ca să nu mai vorbim de programe de restaurare. Aflată în perioada comunistă în vecinătatea unui important poligon de tancuri din România, obiectiv secret care a determinat regimul să neglijeze complet şi intenţionat cetatea, precum şi în vecinătatea satului Gâdinţi, Cetatea Nouă a suferit distrugeri permanente prin furturile de piatră de râu din zidurile acesteia.
In anul 2004, anul centenar Ştefan cel Mare, s-a discutat timid despre conservarea şi restaurarea Cetăţii Noi a Romanului, dar din păcate nu s-a ăntreprins absolut nimic concret, deşi era cetatea care avea nevoie cel mai mult de acţiuni de conservare.
Constatăm că autorităţile locale din Suceava şi Târgu Neamţ au pregătit programe de restaurare a cetăţilor din cele două oraşe.
Astfel, Cetatea Neamţului a fost restaurată printr-un proiect european în valoare de circa trei milioane de euro. Lucrările au fost efectuate în perioada martie 2007-iulie 2009, realizându-se cu această ocazie şi un număr de 21 de spaţii muzeale în cadrul cetăţii.
Cetatea de Scaun a Sucevei va beneficia în anul 2009 de lucrări de reabilitare, costurile fiind finanţate prin Programul Operaţional Regional. Proiectul numit "Cetatea medievală a Sucevei - un monument de arhitectură al Europei creştine" va avea o valoare mult mai mare decât proiectul de la Târgu Neamţ, respectiv aproximativ 14 milioane de euro. Proiectul este realizat în parteneriat de Primăria şi Consiliul Judeţean Suceava.
Recent s-a aflat că administraţia locală de la Gâdinţi a inceput să defrişeze vegetaţia crescută în zona Cetăţii
Romanului în urma unei cereri a Direcţiei de Cultură Neamţ, deşi aceasta ar putea ănsemna distrugeri suplimentare pentru cetatea aflată ăn suferinţă.
Pentru salvarea Cetăţii Noi a Romanului se impune intervenţia autorităţilor şi ăn primul rând a Consiliului Local Roman, chiar dacă acesta şi-a motivat neintervenţia datorită faptului că Cetatea Nouă a Romanului este situata pe teritoriul unei comune ănvecinate, deoarece este evident că autorităţile locale ale comunei Gâdinţi nu dispun de capacitatea financiară şi organizatorică de a susţine un astfel de proiect. Ar fi desigur necesar şi sprijinul Consiliului Judeţean Neamţ, al Ministerului Culturii, dar şi al Arhiepiscopiei Romanului.
Trebuie să spunem că acest demers ar trebui făcut din respect pentru istoria oraşului Roman şi a marelui ctitor al cetăţii, dar ar trebui să se înţeleagă clar şi faptul că restaurarea şi introducerea în circuitul turistic a Cetăţii Noi a Romanului ar însemna un sprijin pentru economia locală si totodată un sprijin pentru creşterea notorietăţii oraşului Roman.

Imn pentru Liceul 2

      Am aflat că ne-am despărţit pentru totdeauna de doamna profesoară Ştefania Bajura, profesorul eminent şi directorul emblematic al Liceului 2 din Roman, fost Sturza Cantacuzino, director adjunct apoi al Liceului Roman Vodă când acesta din urmă a înglobat Liceul 2. Din fericire pentru noi, cei care am avut şansa să-i fim elevi, doamna Ştefania Bajura nu a fost doar profesorul excepţional de literatură română, ci dascălul pentru care adevărul a fost cel mai important lucru. "Eu sunt o bucovineanca aprigă", ne-a spus zâmbind doamna profesoara cândva, şi ne gândim la efortul uriaş de stabilire a reperelor morale, când literatura şi critica literară au constituit instrumente antisistem, în vremurile grele în care doamna Ştefania Bajura a îndrumat generaţiile de elevi. 
      "Pentru noi, Liceul numarul 2 a însemnat o mare familie a profesorilor şi a elevilor. Viaţa spirituală era foarte bogată, era o viaţă spirituală care lipseşte astăzi din şcolile româneşti. Era o viaţă spirituală prin care foarte mulţi dintre voi v-aţi putut apropia de adevăratele valori umane. Daţi-mi voie să vă spun că în viaţă sunt câteva valori pe care şcoala noastră le-a cultivat: iubirea faţă de părinţi şi copii, adevărul, cinstea absolută şi bunătatea. Fără bunătate şi fără iubire, observaţi şi voi, societatea este tot mai săracă pe plan spiritual. Fără cultivarea marilor valori morale lumea în care trăim este tot mai săracă şi se îndreaptă tot mai mult către declin. Să vă binecuvânteze Dumnezeu în toate faptele voastre bune şi să nu îi uitaţi niciodată pe cei care v-au călăuzit paşii," spunea doamna profesoară în anul 2007 la intâlnirea cu absolvenţii promoţiei 1977 a Liceului Real Umanist numărul 2 din Roman. 

 
 

Ce se ascunde in spatele schimbarii denumirii Episcopiei Romanului in Arhiepiscopia Romanului si "Bacaului"?

 

      Agentia de stiri Basilica informeaza ca in zilele de 18 si 19 iunie a avut loc la Resedinta Patriarhala din Bucuresti, sub presedintia Preafericitului Parinte Patriah Daniel, o sedinta de lucru a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Sfantul Sinod a luat cu aceasta ocazie si mai multe hotarari de ridicare a sase eparhii la rangul de arhiepiscopie. Ne intereseaza in primul rand hotararea de ridicare a Eparhiei Romanului la rang de Arhiepiscopie cu titulatura de "Arhiepiscopia Romanului si Bacaului". S-a mai hotarat ridicarea la rang de arhiepiscopie a eparhiilor Ramnicului, Buzaului si Vrancei, Argesului si Muscelului, Dunarii de Jos, precum si a Aradului, Ienopolei, Halmagiului si Hunedoarei. 
      Se remarca faptul ca in patru din cele sase cazuri enumerate se pastreaza denumirea initiala a eparhiei, in cazul episcopiei Aradului, Ienopolei, Halmagiului si Hunedoarei titulatura se modifica in arhiepiscopia Aradului si ca doar in cazul Episcopiei Romanului denumirea se modifica in Arhiepiscopia Romanului si Bacaului. 
      In informatia agentiei Patriarhiei Bisericii Ortodoxe se face o prezentare istorica a Episcopiei Romanului. Se remarca informatia eronata ca actuala zidire a episcopiei ar inlocui o constructie anterioara mai mica, in conditiile in care stim deja de mai multi ani, multumita cercetarilor arheologice ale domnului dr. Vasile Ursachi, ca biserica anterioara avea o suprafata apreciabil mai mare fata de catedrala actuala, asa dupa cum se poate vedea in curtea episcopiei si in imaginea alaturata. Mentionam aici ca episcopia Romanului a avut rang de mitropolie a Tarii de Jos a Moldovei in perioada in care Moldova a fost condusa de doi domni asociati, cel al Tarii de Jos avandu-si resedinta la Roman, rang de mitropolie pastrat si in timpul domniei lui Stefan cel Mare, asa cum se poate vedea si in prezentarea noastra pe acest site. 
      Consideram fireasca ridicarea rangului episcopiei Romanului la rangul de arhiepiscopie avand in vedere istoria de sase secole a episcopiei si intaietatea episcopului de Roman asupra celorlalti episcopi ai Moldovei datorita statutului acestuia de mitropolit al Romanului si implicit al Tarii de Jos a Moldovei. 
      Agentia de stiri a Patriarhiei nu prezinta insa in nici un fel schimbarea denumirii Episcopiei Romanului in Arhiepiscopia Romanului si Bacaului si care este justificarea istorica pentru a adauga numele orasului Bacau in noua denumire a eparhiei. Constatam ca sub regimul comunist, dar si sub regimul postrevolutionar, orasul Bacau a reusit inregistrarea unor ritmuri de crestere superioare celor din Roman, avand in vedere in primul rand interventia statului in administratie, dar aceasta nu justifica adaugarea denumirii Bacaului la denumirea eparhiei Romanului. 
      Speculatiilor care s-au mai facut ca se incearca mutarea episcopiei Romanului la Bacau le putem raspunde ca acest lucru ni se pare imposibil, insa schimbarea actuala a denumirii incearca sa justifice o eventuala desprindere a unei "episcopii" a Bacaului din arhiepiscopia Romanului. 
      Asteptam cu interes reactiile la acest act nejustificat. 

Legaturi: 
22.06.2009 Comunicatul de presa al Patriahiei Romane 
20.06.2009 Informatia Agentiei Basilica 
19.06.2009 Prima informatie de presa anunta o numire 
10.06.2008 Dezmintirea biroului de presa situat in Bacau al episcopiei Romanului 
23.06.2008 Iosif Buble - Ioachim Bacaoanul vrea sa mute Episcopia Romanului in Bacau 
23.06.2008 Ciprian Predescu, Gardianul - Ioachim Bacaoanul vrea sa mute Episcopia Romanului in ...Bacau 
08.06.2008 Bogdan Gotca, "Ziarul de Roman" - Episcopia Romanului, mutata la Bacau? 

Raspunsul Biroului de presa al Episcopiei Romanului

      Cu regret luam cunostinta de atacurile sustinute îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe Romane în general, si împotriva Episcopiei Romanului, în particular, de catre unele persoane lipsite de smerenia care îi defineste pe credinciosii Bisericii noastre stramosesti, publicate în unele ziare, fara a se cere si punctul de vedere al institutiei incriminate, asa cum o impune deontologia profesionala. Întristati de modul în care unii dintre cei care se declara a fi credinciosi ai Bisericii vor sa loveasca în Centrul Eparhial Roman, coordonat în ultima perioada de Preasfintitul Ioachim Bacauanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, în conformitate cu Hotarirea Sf. Sinod nr. 1075/2008, informam opinia publica de urmatoarele. 
      Va asiguram ca si în ceea ce ne priveste ne dorim ca Episcopia Romanului sa fie puternic angajata în viata eparhiei. Si, analizind activitatea de la Centrul Eparhial, pe care dumneavoastra o blamati, veti constata numai în ultimul an numeroase activitati: manifestarile „Episcopia Romanului - 600 de ani”, unde, alaturi de credinciosii din toata eparhia, am avut invitati mai multi ierarhi, în frunte cu Înaltpreasfintitul Teofan, si cind, la nivelul Centrului Eparhial, au fost editate sapte volume, realizari considerate de exceptie de toti cei care le-au rasfoit, inclusiv de intelectualii de prim rang ai Romanului, între care am putea aminti pe prof. dr. Vasile Ursachi, prof. A.M. Ciobanu. De asemenea, ceremoniile religioase organizate la nivelul Centrului Eparhial, cu prezenta unui numar impresionat de ierarhi, preoti si credinciosi, transmisiile televizate (TV Trinitas, TVR, RomTV, CNS, 1TV Neamt, precum si alte televiziuni), întilnirile culturale si manifestarile organizate la Roman, Bacau, Onesti sau Moinesti, pentru a nu mai vorbi de concertul extraordinar al maestrului Gheorghe Zamfir, stau dovada a bunei organizari a acestor manifestari înscrise în istoria Eparhiei. 
      De asemenea, Centrul Eparhial s-a implicat efectiv în solutionarea problemelor aparute ca urmare a inundatiile produse de riul Siret în localitatile Recea, Gidinti, Saucesti, Schineni. Va aducem pe aceasta cale la cunostinta ca saptamina aceasta am demarat manifestarile prilejuite de comemorarea vrednicului episcop Melchisedec Stefanescu, prilej cu care, la Scoala nr. 8 din Roman, Episcopia deschide un centru social ce va asigura zilnic hrana pentru elevi. Ca sa nu mai amintim si faptul ca, numai anul trecut, au fost deschise doua centre de asistenta social-religioasa la Bacau, în colaborare cu institutiile de învatamint din municipiu, urmind ca, zilele acestea, sa fie deschise astfel de centre, atit în orasul Roman, cit si la Moinesti. Aici se mai adauga si celelalte centre social-filantropice existente în parohi din cuprinsul Episcopia Romanului, a caror activitate se desfasoara sub binecuvântarea Preasfintitului Episcop Eftimie si sub îndrumarea Preasfintitului Ioachim Bacauanul. Totodata, Preasfintitul Ioachim a pus piatra de temelie pentru prima biserica din Moldova destinata persoanelor cu deficiente, în municipiul Bacau. 
      În Roman, sub coordonarea Preasfintiei Sale se renoveaza, dupa o lunga perioada de timp, vilele de protocol al Episcopiei, cladiri deosebite, ridicate de vrednicul de pomenire episcop Lucian Triteanul, fiind în derulare si un proiect de reabilitate si restaurare a cladirilor monument istoric din cadrul Fundatiei „Episcop Melchisedec”. În ceea ce priveste absenteismul credinciosilor nostri, credem ca, prin desele vizite pastorale în parohii, prin povetele pe care le dam preotilor din subordine, nu facem altceva decit sa luptam cu acest flagel, dar aici putem fi mai mult ajutati de cei ca dumneavoastra, consilieri parohiali, care ar trebui sa aplice prevederile din Statutul BOR referitoare la sarcinile lor. 
      În legatura cu activitatea Centrului Eparhial va aducem la cunostinta ca ea a fost atent analizata atit de membrii Adunarii Eparhiale, la sedinta anuala de bilant, cit si de membrii Sfintului Sinod, care au apreciat pozitiv manifestarile care s-au desfasurat în Episcopia Romanului. În ceea ce ne priveste, am încercat ca sa îmbinam, la Centrul Eparhial, experienta unora care au mai fost sau erau în functii administrative, cu dinamismul si entuziasmul celor mai tineri, si nu întamplator consideram ca aceste atacuri din mass-media ultimelor luni vin si pe fondul încercarii noastre de-a reintroduce ordinea în viata eparhiei. 
      Totodata, sintem constienti ca nimeni nu se poate opune scurgerii timpului si speram ca Bunul Dumnezeu sa ne dea tuturor ani îndelungati. Pretuim fiecare preot care a ajuns la frumoasa virsta a pensionarii, si tocmai pentru a le rasplati stradaniile de o viata în slujba enoriasilor lor am rînduit ca ei sa ramâna în continuare îmbisericiti în parohiile în care au slujit. Dar credem ca numeroasele problemele cu care se confrunta Biserica azi, parte dintre ele mentionate si de dumneavoastra, ne impun ca administrarea acestor parohii sa fie data celor care, prin virsta si competenta dovedita, pot duce mai departe ceea ce venerabilii nostri parinti au transmis catre noi de la generatiile dinaintea lor. 

Epopeea numelor străzilor

      Consiliul Local Roman a hotărât, prin Hotărârea nr. 11/29.01.2009, să atribuie numele de bulevardul Roman Muşat actualelor străzi Nicolae Titulescu, Rahovei şi 1 Decembrie 1918. 
      În anii 80 Ana Blandiana publica în tableta sa din Romania literară câteva rânduri despre nestatornicia numelor de străzi de la noi pe care o compara cu păstrarea numelor istorice ale locurilor în Occident. Era, desigur, şi o aluzie la istoria furată de către comunişti. 
      Regretăm că dupa 1989 strada Florilor primise un nume revoluţionar, la modă. Dar şi amintirea evenimentelor a pălit. În locul construirii străzilor noi este, desigur, mai uşor să le schimbi doar numele.

Eveniment editorial. Monografia bisericii Sfântul Gheorghe din Roman

      Semnalăm apariţia la sfârşitul anului 2008, la Editura ROVIMED PUBLISHERS, a monografiei "Biserica Sfântul Gheorghe din Roman 1768-2008", lucrare aparţinând autorilor Doru Mihăescu şi Cornelia Gherman, cu un cuvânt înainte aparţinând PS Eftimie Luca, episcopul Romanului şi cu o prefaţă a cercetătorului Doru Mihaescu, cartea dedicându-se bisericii Sfântul Gheorghe la 240 de ani de atestare documentară şi marelui preot paroh Nicolae Toderici la patruzeci de ani de păstorie. 
      În urma cercetărilor autorului Doru Mihăescu în biblioteca Episcopiei Romanului, acesta fiind şi merituosul autor al lucrării "Cartea româneasca veche şi alte mărturii din trecutul Episcopiei Romanului (Editura Academiei Române, 2007), vechimea atestată documentar a bisericii Sfântul Gheorghe a crescut cu 40 de ani, ajungând la 240. Mai mult, la Casa-muzeu Veniamin Costache din incinta Episcopiei Romanului se păstrează o lespede funerară din piatră datând din anul 1651, descoperită la biserica Sfântul Gheorghe, ceea ce ne îndreptăţeşte să mărim şi mai mult vechimea acestei biserici din cartierul "Popăuţi". 
      Cartea prezintă istoria bisericii, dificultăţile prin care s-a construit actuala biserică în perioada 1842-1847. Biserica l-a avut ca arhitect şi constructor pe germanul J. Krauss şi ca principal ctitor pe vornicul Grigore Done. Volumul prezintă arhitectura, pictura, sculptura în piatră şi lemn, broderiile şi ţesăturile, orfevrăria bisericii, precum şi pe preoţii cunoscuţi care au slujit la acest sfânt lăcaş, ajungând până la preotul Nicolae Toderici. 
      Am remarcat cu plăcere frumoasa limbă în care s-a scris această carte şi consideraţia autorilor pentru istoria acestei biserici care face parte din istoria oraşului Roman şi de care, ca şi noi, sunt legaţi afectiv. De aceea putem spune că o temă aparent rezervată cercetătorilor devine, şi acesta este meritul autorilor, o lucrare de mare interes. 

Scrisoare deschisa adresata vicarului episcopal de catre familia Petru Alexandru

      Prea Sfintite Parinte, in numele unui numar apreciabil de crediciosi ai Municipiului Roman, intelectuali, oameni simpli, pensionari etc., dezgustati de prestatia mediocra a Sfintei noastre Episcopii care tocmai a implinit 600 de ani de existenta, ne adresam cu respectul si cuviinta fireasca a unor oameni care cauta si alearga dupa mintuirea sufletului, pentru a prezenta si solicita urmatoarele. 
- Pentru noi, crestinii, Biserica Ortodoxa este institutia cea mai importanta din viata comunitatii si am fi dorit sa vedem Episcopia Romanului angajata puternic in viata cetatii (cultural, social, misionar), macar aici, la nivelul acestui oras. Comparind dinamica de implicare a celorlalte confesiuni crestine, noi, reprezentantii Bisericii Ortodoxe, rosim in fata pasivismului de care dati dovada, netinind cont de criza accentuata pe toate planurile. Ortodoxia acestor meleaguri sufera de absenteism, de izolare fata de propria comunitate pastorita. 
- In urma unor analize critice de fond, am descoperit cu durere un spirit indolent in administratia Centrului Eparhial, care, in locul organizarii unei strategii coerente in favoarea Sfintei noastre Biserici, are interesul captat de ocuparea unor parohii de oras pe criterii straine bunului simt, afaceri sfinte cu numiri si transferari de preoti, obsesii pentru masini luxoase etc., calcindu-se in picioare demnitatea noastra, a crestinilor si a unor clerici mai in virsta care au fost adevarati stagiari ai idealului crestin in perioada trista comunista. Ne-am aplecat mintea si sufletul asupra cauzelor care arunca propria noastra Episcopie intr-o nefericita mediocritate si am ramas socati de descoperirea facuta si pe care dumneavoastra o stiti foarte bine, pentru ca ati determinat-o in mod deliberat: majoritatea celor pe care i-ati numit in functii de conducere (consilieri, inspectori) sint mediocritati fara orizont si fara o activitate marcanta, care sa-i legitimeze pentru demnitatile primite. In conformitate cu Art. 105 din "Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane", orice consilier, secretar, vicar administrativ sau inspector nu poate fi numit daca nu intruneste citeva conditii minimale: media 8.50 la Licenta, o vechime de cel putin cinci ani in preotie, obtinerea unor grade pe baza unor examene si a unor activitati de exceptie in viata parohiei, fara impedimente canonice (divort, imoralitate) etc. Acest articol tocmai acest lucru dorea - sa preintimpine aruncarea oricarei eparhii in mediocritate. Cu durere in suflet va cerem sa recunoasteti faptul ca sinteti vinovatul principal al acestei situatii din Episcopie. 
- Cu dorinta sfinta de sluji Biserica lui Dumnezeu, va cerem in mod public sa va subordonati Statutului Bisericii fara sa relativizati articolele care nu va convin. Va cerem public sa destituiti pe acei consilieri, vicar, inspector etc., care nu intrunesc conditiile legale prevazute de lege si sa numiti oameni noi, cu activitati frumoase, apreciati de intreaga comunitate. Este singura solutie de a scoate Episcopia Romanului din acest cerc jalnic al mediocritatii. 
- De asemenea, va rugam sa nu calcati in picioare clericii aflati la o virsta respectabila si sa nu-i indepartati de comunitate. Creati numai traume. Tocmai la virsta senectutii, ei dobindesc o adevarata aura a sfinteniei si sint asaltati de sufletele incarcate de pacate ale credinciosilor. Veti fi si dumneavoastra, intr-o zi, batrin. Sintem convinsi ca v-ar durea mult sa fiti lovit si strivit de nepotolita sete a generatiei mai tinere de a ocupa fotolii confortabile. Roata se invirte, spunem noi. Si acest lucru s-a dovedit mereu a fi adevarat. 
- Nu am intentionat sa denigram Sfinta Biserica si nici persoane care se simt vizate in rindurile de mai sus. Intentia noastra a fost sa redati Bisericii demnitatea furata de ipocrizie, incompetenta si mediocritate! 
- In cazul in care Prea Sfintia Voastra refuzati sa aplicati corect articolul mentionat din Statut, ne rezervam dreptul de a continua demersul nostru la forurile superioare competente si de a demasca, prezentind dovezi, persoanele care ocupa ilegal demnitati in cadrul Episcopiei Romanului. 
Cu speranta ca vocea noastra va fi auzita si corect interpretata, 
Familia Petru Alexandru 
Roman 

Care va fi următoarea victimă?

 

      Centrul vechi al oraşului Roman îmbina centrul comercial, până la actuala stradă Dobrogeanu Gherea, cu zona rezidenţială, până în dreptul gării. Dacă centrul comercial a fost distrus aproape total în anii 80, prin excavarea străzii şi construirea pietonalului la şapte metri sub nivelul iniţial al străzii în încercarea de înlăturare aproape completă a beciurilor suprapuse care se aflau situate sub nivelul străzii, partea rezidenţială a rămas în mare parte. 
      Dacă în anii 90 s-a discutat despre renovarea zonei rămase din centrul vechi, existând mai multe intenţii în acest sens, cu sprijin guvernamental chiar, menţionand aici chiar vizita la Roman a ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului din acea perioadă, domnul profesor Nicolae Noica, rămas impresionat de calitatea arhitectonică a imobilelor din zona, constatăm azi degradarea accentuată a multora dintre ele, dar, ceea ce este mult mai grav, dispariţia unor imobile sau iminenta dispariţie a altora. 
      Dacă cea mai şocantă dispariţie este cea a fostei clădiri a Teatrului Vasile Alecsandri, cunoscută apoi ca cinematograful Flacăra, distrugerea a continuat cu imobilele comerciale de la intersecţia străzilor Stefan cel Mare şi Dobrogeanu Gherea şi ne aşteptăm în continuare la noi distrugeri, având în vedere interesele economice meschine care pot inlocui nişte clădiri cu valoare istorică cu nişte construcţii comerciale fără valoare. 


 
 

Mistreţul cu colţi de argint. Primarul şi Consiliul local contra stemei autentice a oraşului Roman

  


Am putut citi zilele trecute, într-un ziar din Bucuresti, sub titlul alarmant-înfricoşător "Municipiul Roman are ca stema un cap de porc cu figura de varcolac" , ceea ce ştiam de multă vreme că reprezintă punctul de vedere al domnului Dan Ioan Cărpuşor, fostul primar PSD al municipiului Roman. Cu stupoare înţelegem însă că acest punct de vedere a fost preluat acum şi de către domnul Dan Laurenţiu Leoreanu şi, se pare, de mulţi dintre actualii consilieri municipali. 
      Trebuie să spunem că în cei aproape douazeci de ani de la evenimentele din 1989, diferitele conduceri ale Primăriei Roman au eşuat în încercarea de a aproba o stemă pentru oraşul Roman, propunerile făcute fiind respinse pe rând de către heraldiştii din Iaşi datorită lipsei de profesionalism a iniţiatorilor. 
      Astfel, s-a încercat impunerea pe stema oraşului de diferite simboluri, neînţelegându-se lucrul elementar că heraldica are propriile legi şi că specialiştii ieşeni nu fac decât să manifeste profesionalism într-o problemă de strictă specialitate, voluntarismul autorităţilor locale din Roman nefăcând decât să compromită personajele respective. 
      Ne amintim foarte bine cum tovarăşul Nicolae Ceauşescu se pricepea atât de bine să dea indicaţiile cele mai preţioase oamenilor de cultură şi savanţilor. În aceeasi situaţie s-a aflat acum şi domnul Laurenţiu Dan Leoreanu care a încercat jenant sa impună un punct de vedere neprofesionist Comisiei de heraldică de la Iaşi. Desigur, vremurile s-au mai schimbat şi in maniera romanească s-a votat proiectul de stemă, deşi votantii nu au fost de acord, prin Hotararea 177 din 15.12.2008. 
Iată şi fragmentul din procesul-verbal al şedinţei Consiliului Local Roman din data de 15 decembrie 2008: 
      "La punctul 3) pe ordinea de zi – privind aprobarea proiectului de Stemă a municipiului Roman - avizul comisiei de cultură, culte, sănatate, învatământ şi tineret a fost favorabil. Avizul comisiei juridice a fost favorabil. Dl. primar Laurentiu - Dan Leoreanu precizează că pentru aprobarea Stemei s-a deplasat la centrul zonal Iaşi al Comisiei de Heraldică, pentru de a debloca situaţia şi de a stabili procedurile legale care trebuie urmate de către autorităţile locale pentru aprobarea stemei municipiului Roman. „Am avut 10 propuneri de stemă. În urma discuţiilor purtate s-a ajuns la concluzia, apreciată de Comisia de Heraldică, că stema municipiului Roman trebuie să fie vechea stemă a capitalei Moldovei de Jos, instituită în legatură cu legenda întemeierii localităţii şi care exprimă ritualul străvechi de vânatoare regală.” Dl. consilier Dan Ioan Carpuşor precizează că în cei 8 ani de mandat s-a incercat de mai multe ori detensionarea relaţiilor dintre Primăria Roman şi Comisia de Heraldică Iaşi, însă nu s-a ajuns la nici un consens. „Menţionez că nu am fost de acord, ca stema municipiului Roman să fie un cap de porc, fie chiar şi mistreţ, deoarece locuitorii acestui municipiu merită mai mult. Avem multe valori care pot figura pe stema municipiului.” Dl. consilier Vasile Mocanu declară că nu este de acord ca stema municipiului Roman să fie vechea stemă a capitalei Moldovei de Jos. Dl. primar Laurenţiu – Dan Leoreanu afirmă că nu a fost de acord, dar s-a impus ca stemă, capul de mistreţ. „Aceasta a fost singura soluţie de compromis. Mulţumesc domnilor consilieri pentru întelegere şi pentru votarea proiectului.” Urmare a supunerii la vot proiectul de hotărâre a fost aprobat cu 18 voturi ,,pentru,,” şi o abtinere ( dl. consilier D. I. Cărpuşor)". 

      Reproducem în continuare una din cele mai frumoase poezii ale literaturii române care are drept simbol central mistreţul cu colţi de argint. 

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=xwS0t766Cxo

Mistreţul cu colţi de argint

de Ştefan Augustin Doinaş

Un prinţ din Levant îndrăgind vânatoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin hăţişuri cărarea,
cânta dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne, 
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici ...

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeata de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher, 
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeata de fier!...

- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci, 
zicea servitorul zâmbind îndrazneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el striga îndemnându-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeata de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum sta în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii 
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veşteda frunză mă bate mereu?...

- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul, 
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni pâna mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.

"Sesizări" la Primăria municipiului Roman

      Rezolvarea problemei câinilor comunitari a fost una din promisiunile electorale ale primarului Laurenţiu Dan Leoreanu. Imaginile alăturate sunt însă chiar de la intrarea principală a Primăriei municipiului Roman din Piaţa Roman Vodă. 
      Desigur, nu dorinţa de a depune o plângere la cutia de sesizări a primariei le-a atras pe nevinovatele patrupede în capcana fotografică.

"Precontractul" primarului Laurenţiu Dan Leoreanu

"Precontractul" din anul 2008 al primarului Laurenţiu Dan Leoreanu, pe care îl postăm aici pentru aducere aminte, este purtătorul obligaţiei morale de îndeplinire a promisiunilor electorale.