Am putut citi zilele trecute, într-un ziar din Bucuresti, sub titlul alarmant-înfricoşător "Municipiul Roman are ca stema un cap de porc cu figura de varcolac" , ceea ce ştiam de multă vreme că reprezintă punctul de vedere al domnului Dan Ioan Cărpuşor, fostul primar PSD al municipiului Roman. Cu stupoare înţelegem însă că acest punct de vedere a fost preluat acum şi de către domnul Dan Laurenţiu Leoreanu şi, se pare, de mulţi dintre actualii consilieri municipali.
Trebuie să spunem că în cei aproape douazeci de ani de la evenimentele din 1989, diferitele conduceri ale Primăriei Roman au eşuat în încercarea de a aproba o stemă pentru oraşul Roman, propunerile făcute fiind respinse pe rând de către heraldiştii din Iaşi datorită lipsei de profesionalism a iniţiatorilor.
Astfel, s-a încercat impunerea pe stema oraşului de diferite simboluri, neînţelegându-se lucrul elementar că heraldica are propriile legi şi că specialiştii ieşeni nu fac decât să manifeste profesionalism într-o problemă de strictă specialitate, voluntarismul autorităţilor locale din Roman nefăcând decât să compromită personajele respective.
Ne amintim foarte bine cum tovarăşul Nicolae Ceauşescu se pricepea atât de bine să dea indicaţiile cele mai preţioase oamenilor de cultură şi savanţilor. În aceeasi situaţie s-a aflat acum şi domnul Laurenţiu Dan Leoreanu care a încercat jenant sa impună un punct de vedere neprofesionist Comisiei de heraldică de la Iaşi. Desigur, vremurile s-au mai schimbat şi in maniera romanească s-a votat proiectul de stemă, deşi votantii nu au fost de acord, prin Hotararea 177 din 15.12.2008.
Iată şi fragmentul din procesul-verbal al şedinţei Consiliului Local Roman din data de 15 decembrie 2008:
"La punctul 3) pe ordinea de zi – privind aprobarea proiectului de Stemă a municipiului Roman - avizul comisiei de cultură, culte, sănatate, învatământ şi tineret a fost favorabil. Avizul comisiei juridice a fost favorabil. Dl. primar Laurentiu - Dan Leoreanu precizează că pentru aprobarea Stemei s-a deplasat la centrul zonal Iaşi al Comisiei de Heraldică, pentru de a debloca situaţia şi de a stabili procedurile legale care trebuie urmate de către autorităţile locale pentru aprobarea stemei municipiului Roman. „Am avut 10 propuneri de stemă. În urma discuţiilor purtate s-a ajuns la concluzia, apreciată de Comisia de Heraldică, că stema municipiului Roman trebuie să fie vechea stemă a capitalei Moldovei de Jos, instituită în legatură cu legenda întemeierii localităţii şi care exprimă ritualul străvechi de vânatoare regală.” Dl. consilier Dan Ioan Carpuşor precizează că în cei 8 ani de mandat s-a incercat de mai multe ori detensionarea relaţiilor dintre Primăria Roman şi Comisia de Heraldică Iaşi, însă nu s-a ajuns la nici un consens. „Menţionez că nu am fost de acord, ca stema municipiului Roman să fie un cap de porc, fie chiar şi mistreţ, deoarece locuitorii acestui municipiu merită mai mult. Avem multe valori care pot figura pe stema municipiului.” Dl. consilier Vasile Mocanu declară că nu este de acord ca stema municipiului Roman să fie vechea stemă a capitalei Moldovei de Jos. Dl. primar Laurenţiu – Dan Leoreanu afirmă că nu a fost de acord, dar s-a impus ca stemă, capul de mistreţ. „Aceasta a fost singura soluţie de compromis. Mulţumesc domnilor consilieri pentru întelegere şi pentru votarea proiectului.” Urmare a supunerii la vot proiectul de hotărâre a fost aprobat cu 18 voturi ,,pentru,,” şi o abtinere ( dl. consilier D. I. Cărpuşor)".
Reproducem în continuare una din cele mai frumoase poezii ale literaturii române care are drept simbol central mistreţul cu colţi de argint.
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=xwS0t766Cxo
Mistreţul cu colţi de argint
de Ştefan Augustin Doinaş
Un prinţ din Levant îndrăgind vânatoarea prin inimă neagră de codru trecea. Croindu-şi cu greu prin hăţişuri cărarea, cânta dintr-un flaut de os şi zicea: - Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse mistreţul cu colţi de argint, fioros, ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse copita şi blana şi ochiul sticlos... - Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne, mistreţul acela nu vine pe-aici. Mai bine s-abatem vânatul cu coarne, ori vulpile roşii, ori iepurii mici ... Dar prinţul trecea zâmbitor înainte privea printre arbori atent la culori, lăsând în culcuş căprioara cuminte şi linxul ce râde cu ochi sclipitori. Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte: - Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn mistreţul cu colţi de argint, nu departe: veniţi să-l lovim cu săgeata de lemn!... - Stăpâne, e apa jucând sub copaci, zicea servitorul privindu-l isteţ. Dar el răspundea întorcându-se: - Taci... Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ. Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri: - Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher, mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri: veniţi să-l lovim cu săgeata de fier!... - Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci, zicea servitorul zâmbind îndrazneţ. Dar el răspundea întorcându-se: - Taci... Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ. Sub brazi, el striga îndemnându-i spre creste: - Priviţi unde-şi află odihnă şi loc mistreţul cu colţi de argint, din poveste: veniţi să-l lovim cu săgeata de foc!... - Stăpâne, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul râzând cu dispreţ. Dar el răspunde întorcându-se: - Taci... Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ. Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii cum sta în amurg, la izvor aplecat, veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii îl trase sălbatic prin colbul roşcat. - Ce fiară ciudată mă umple de sânge, oprind vânătoarea mistreţului meu? Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge? Ce veşteda frunză mă bate mereu?... - Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul, chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci. Ascultă cum latră copoii gonindu-l... Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci. Mai bine ia cornul şi sună întruna. Să suni pâna mor, către cerul senin... Atunci asfinţi după creste luna şi cornul sună, însă foarte puţin.
